Acasă Sfatul Psihologului

Sfatul psihologului

Imprimare PDF

7 comportamente ale părinților care îi împiedică pe copii să devină lideri:

1. Nu îi lăsăm pe copii să experimenteze riscul: există o expunere sănătoasă la risc, în absența căreia copiii pot dezvolta la maturitate diferite tipuri de fobii.
2. Îi „salvăm” prea repede. Tinerii de azi nu își dezvoltă abilități de viață pentru că adulții intervin imediat pentru a le rezolva orice problemă.
3. Îi lăudăm prea ușor. Mișcarea stimei de sine și mentalitatea „toată lumea primește un trofeu” îl fac pe copil să se simtă special pe moment, dar în final își dă seama că doar părinții sunt cei care îl aplaudă. Copiii nu învață și consecințele comportamentului prost. 
4.
Lăsăm vina să intervină. Copiii nu trebuie să te iubească tot timpul. Trebuie să le spui și NU și să îi lași să se lupte pentru ceea ce vor și ceea ce le trebuie. 
5.
Nu împărtășim propriile noastre greșeli din trecut. Adolescenții sănătoși trebuie să încerce lucrurile pe cont propriu, dar pot fi ajutați dacă le împărtășim greșelile pe care le-am făcut când am fost de vârsta lor. 
6.
Confundăm inteligența și talentul cu maturitatea. Presupunem greșit că un copil inteligent este gata pentru lume și că asta este tot ce îi trebuie. 
7.
Nu punem în practică ceea ce predicăm. Ca părinti, trebuie să urmăm lecțiile pe care le dăm copiilor noștri. Lasă în urma ta bine, și copiii tăi vor vedea și te vor urma.

*******************************************************************************************************************************

REŢETĂ DE VIAŢĂ

Se iau 12 luni, se spalî şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, indiferenţă, singurătate şi stres.

După ce au fost aduse la strălucire, se împarte fiecare lună în 28-31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact un an.

Fiecare zi se spală separat: o parte muncă, o parte linişte, o parte distracţie, o parte veselie şi o condimentăm cu o parte de umor. Se adaugă trei linguri de optimism, o linguriţă de toleranţă, o priză de bun-simţ şi ... o picătură de speranţă.

Peste aluatul astfel obţinut se toarnă dragoste din belşug şi gânduri bune.

Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un bucheţel de curaj şi încredere în sine.

Se serveşte zilnic, cu bucurie şi îndrăzneală, la o ceaşcă de ceai cald şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu.

***************************************************************************************************************

BUNELE  MANIERE  ALE  COPILULUI

LA ŞCOALĂ

Bunele maniere ale copilului la şcoală conturează o etichetă valabilă pentru toată familia elevului, asa cum semnele de proastă creştere afectează reputaţia mediului domestic din care micuţul provine. Mulţi învăţători şi profesori se plâng de dispariţia celor "şapte ani de acasă", acuzând părinţii că ignoră comportamentul necivilizat al copiilor lor.

Mai mult decât atat, bunele maniere încep să lipsească cu desăvârşire şi din "palmaresul" celor mari. Tot mai multe mame şi tătici afişează atitudini grosolane faţă de educatorii copiilor, acuzându-i pe aceştia de problemele pe care prichindeii le au în raport cu activitatea şcolară.

Iată ce înseamnă bunele maniere ale copilului la şcoală şi cum le poţi imprima cu succes în comportamentul şcolarului.

Păriţtii sunt direct responsabili de educţtia de bază pe care copilul o primeşte în familie. Lacunele procesului vor influenţa iremediabil succesul la şcoală, buna purtare fiind criteriul de bază în clasificarea elevilor în categoriile de "răi" sau "buni".

Modelarea unei atitudini politicoase şi dezvoltarea empatiei copilului (capacitatea de a lua în calcul drepturile şi sentimentele celorlalţi) sunt două deprinderi cruciale pentru viitorul elev, dar şi pentru adultul în care se va transforma acesta.

În afară de aprecierile pe care le va primi de la profesori şi colegii săi, copilul va dezvolta o stimă de sine puternică, un psihic echilibrat şi un caracter demn.

În primă instanţă, bunul simţ de acasă se va concretiza la şcoală prin câteva reguli de bază, în raport cu profesorii şi colectivul clasei. Copilul tău trebuie să ştie:

· să salute colegii atunci când intră în sala de clasă;

· să salute profesorul (ridicându-se în picioare) când acesta se aşază la catedră;

· să nu vorbească niciodată neîntrebat, mai ales în timpul orei;

· să ceară permisiunea înainte de a manevra un obiect străin sau de a merge la toaletă;

· să înapoieze obiectele împrumutate şi să mulţumească pentru amabilitate;

· să vorbească numai după ce altcineva îşi încheie discursul;

· să ţină uşa deschisă pentru o persoană care intră în sală, mai ales dacă aceasta are mâinile ocupate;

· să respecte proprietatea altora şi să nu îşi însuşească bunuri care nu îi aparţin;

· să spună "te/vă rog frumos" şi "îţi/vă mulţumesc";

· să păstreze liniştea în timpul orei, să nu se agite în bancă şi să menţină o postură decentă (cu spatele drept şi antebraţele sprijinite de marginea băncii);

· să nu folosească cuvinte jignitoare, să fie amabil, atent şi să urmeze întocmai indicaţiile profesorilor;

· să îşi îngrijească banca, scaunul şi dulăpiorul personal (fără să le murdărească de pix, marker, cerneală, acuarele);

· să se comporte decent în recreaţii, fără violenţă şi acte de vandalism;

· să fie politicos cu colegii, dar mai ales cu cadrul didactic.

Există o serie de metode de învăţare a bunelor maniere la şcoală, pe care le poţi folosi în educarea copilului tău. Nu toţi copiii reţin regulile când li se transmit pur şi simplu, ci au nevoie de o asumare treptată a lor, prin activităţi practice.

Aşadar, puteţi exersa interacţiunea dintre profesor şi elev acasă, jucându-vă "de-a şcoala". În acest mod, îi arăţi cum trebuie să salute, cum se cere permisiunea de a răspunde şi alte gesturi tipice din timpul orelor.

Citeşte-i poveşti despre consecinţele obrăzniciei la şcoală şi roagă-l să distingă între comportamente bune şi rele. Exprimă-te în termeni politicoşi, precum "te rog frumos", "cu plăcere", "îmi cer scuze", "îmi permiţi" etc. În acest mod, adresările de acest gen se vor transforma în automatisme pentru copil.

Explică-i de ce nu este bine să jignească, să se comporte violent şi să manifeste dispreţ faţă de colegi. Accentuează ideea că este important să îi trateze pe ceilalţi frumos, astfel încât să i se întoarcă favorul. Atrage-i atenţia asupra exprimărilor greşite şi corectează-l cu blândeţe. Spune-i cât de mult admiri copiii manieraţi şi dă-i exemple cunoscute, din familie sau din anturajul apropiat.

Caută poezii şi cântecele despre bunele maniere şi învăţaţi-le împreună, sub formă de joc. Copilul va asimila fără efort toate regulile, care se vor transforma ulterior în obişnuinţe. Rezultatele şcolare şi integrarea fericită în colectiv sunt două consecinţe sigure ale bunelor maniere la şcoală.

Tu cum ţi-ai învăţat copilul bunele maniere la şcoală? Împărtăşeşte-ţi experienţa în secţiunea de comentarii, la VORBEŞTE CU PROFESORUL!

*************************************************************************************************************

10 REGULI ÎN EDUCAŢIA COPILULUI

Dacă părinţii şi dascălii doresc ca satisfacţiile să fie depline din partea copiilor,

NU TREBUIE UITAT:

  • Să-ţi iubeşti copilul!
  • Să-ţi protejezi copilul!
  • Să fii un bun exemplu pentru copilul tău!
  • Să te joci cu copilul tău!
  • Să lucrezi alături de copilul tău!
  • Să laşi copilul să dobândească singur experienţe de viaţă, chiar dacă suferă!
  • Să-i arăţi copilului posibilităţile şi limitele libertăţii umane!
  • Să-l înveţi să fie ascultător!
  • Să aştepţi de la copil numai aprecierile pe care le poate da, conform gradului de maturitate şi propriei experienţe!
  • Să-i oferi copilului trăiri cu valoare de amintire: călătorii, excursii, vacanţe, spectacole, serbări de familie, manifestări sportive!

***************************************************************************************************

Aşa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, şi sufletul omului se modelează datorită sufletului unui alt om. (R. Tagore)